CLAUDIA S

SCHUBERT...YANNI...ERNESTO CORTAZAR.....OMAR AKRAM....NICOLAS DE ANGELIS...CHRIS SPHEERIS....GIOVANNI MARRADI... FRANCIS GOYA... ascult cu placere aproape orice gen de muzica...clasica,baroc,relax,synth,electronica,italodisco,'80s music,romantica, veche,reggae,medievala,gospel,aromana,instrumentala,irish&celtic, andina,folk dar si balade rock,symphonic rock,gothic, tradiţionala,folclor si lista ar mai putea continua

In general filme istorice.

stiri...nu-mi plac serialele

Anna Karenina de Lev Nikolaevici Tolstoi

Handbal...Volei..Patinaj artistic...

Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranţele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorinţa de viaţă... Altarele din suflet se prăbuşesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credinţă şi veneraţie se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi şi nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuşi, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânţă de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei(Pavel Corut)

Cel mai greu în viață este să găsești pe cel care împărtășește cu tine aceleași gânduri. Nu e nimic imposibil dacă alaturi este cineva care crede în tine ............................................................... Alege cu grijă omul care poartă visele tale într-o fărâmă de suflet. Caută în surâsul desenat pe chip, nebunia acelei clipe pe care viaţa o aşează în drum doar o singură dată. Iubeşte din toată inima! Iubeşte ca şi când mâine ar fi un ideal utopic rătăcit într-o privire străină. Sunt braţe în care o inimă ghemuită pare uşoară ca un fulg de nea...(de Andreea Palasescu )

Nu vă opriți la prima impresie nici în mediul virtual, nici în viața reală. Nu vă opriți niciodată din a încerca să cunoașteți un om, pentru că nu există un moment "final" în care să se poată pune o etichetă asupra nimănui. În fiecare Om există ceva cu adevărat Minunat și nu doar un lucru ci mai multe. Aceste lucruri minunate pe care le conțin oamenii și le conține fiecare dintre noi, pot fi descoperite numai cu răbdare, uneori cu multă răbdare...

Eu sunt ploaia care cade, niciodată nu învaţă Că-i doar lacrimă mai dulce, într-un orizont finit. Mi-am propus să spăl iluzii, poate umbra de pe faţă, Poate-o amintire tristă sau un suflet chinuit. Mă ofer oricui mă cere, mă dedic oricui m-aşteaptă, Sunt un suflu ce te-atrage într-un alt miraj visat, O solie a tristeţii invocată des în şoaptă, Ca o ultimă silabă dintr-un vers - demult uitat. Şi te-mbrăţişez cu teamă, ştiu că iar voi fi respinsă, Lumea nu e pregătită pentru-atingerea dintâi, Căci fiorul rece-al ploii vrea doar pielea ta încinsă: Un motiv de când e lumea ca să pleci...sau să rămâi! Dar tu pleci...eu sunt doar apa ce din când în când te udă, Incidentul care strică ziua-ntreagă de-aşteptări Şi rămâi doar fiinţa tristă, incapabilă s-audă Un răspuns, ca o chemare, la nepuse întrebări. Eu sunt ploaia, tu fiinţa - niciodată eu cu tine, Iar realitatea tristă şterge-ncet momentul magic; Lumea care ne conţine este norul care vine Şi ne urmăreşte astăzi în destinul nostru tragic. Autor: remainick

Stau singură privind la foc Tristeţea s-a lăsat în mine Şi lacrimi calde îşi fac loc, Iar gândul zboară tot la tine. Doar amintiri au mai rămas Dintr-o poveste de iubire. Iluzii triste, fără glas Vibrează-adânc în a mea fire. Dorinţa mea de-a ne iubi Şi de a fii iar împreună E tot mai mare zi de zi Şi-o voce-n mine-ncet răsună. E vocea care-mi spune blând: "Te voi iubi mereu, iubito! Şi tu-mi vei fii mereu în gând, Iar lipsa ta... eu nu am vrut-o!..." O lacrimă încet coboară Alunecând pe faţa mea Şi-aş vrea să-ţi spun a mia oară Că despărţirea-i tare grea! C-aş vrea să fiu din nou cu tine Să te mai strâng la pieptul meu A ta privire să m-alinte Şi chipul tău să-l văd mereu. Aş vrea să-ţi spun că pentru mine Ai fost un vis ce s-a-mplinit. Deşi acum sunt doar suspine, Să şti mereu că te-am iubit!...LarisaP

Aş vrea sa zbor cu tine-n Carul Mare, Eşti pentru mine îngerul ceresc Prin Univers să mergem la plimbare, Să-ţi scriu pe cer, cu stele, "Te iubesc!" M-ai învăţat să sper la fericire Şi, timp, mi-ai dăruit din viaţa ta Tu eşti ca o petală de iubire, Din floarea ce-o numim "Nu mă uita" Ai ochii sclipitori ca nişte stele, Iar vorbele sunt susur de izvor Eşti împlinirea visurilor mele, De-aceea vreau să ştii că te ador Prin galaxii, cu tine rătăcesc Vom poposim pe ele rând pe rând Cu vise şi speranţe m-amăgesc, Căci tu îmi eşti în suflet şi în gând

Mi-e sufletul în sărbătoare;neştiutoare şi novice,. mă rog de cer cum şi de mare,ce e iubirea să-mi explice.. Dă luna la o parte norii şi, plină de mister,şopteşte:. -Când simţi cotropitori fiorii,e semn că inima iubeşte.. Vine răspuns şi de la soare:-Când dorul n-are ostoire. şi în tot trupul simţi dogoare,fii sigură că e iubire!. Spălând nisipul de pe plajă,aseară marea murmura:. -Dacă pluteşti în vis şi vrajă,numai iubirea e aşa.. Acuma ştiu, iubirea este starea de binecuvântare. sublimă,unică poveste,dar altfel pentru fiecare. (autor S.B.)

Invata-mă cu ce să-ncep intai si-n care vorbe-anume tuturor să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai, si cum, de-atatea lumi luminatori, pe gura ta surasu-i ca un soare; ei poate niciodata n-or să stie din fiecare clipa trecatoare cum ne-am durat noi cate-o vesnicie iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas iti cânt atatea cantece când spui cuvinte ce pe buzele oricui niste cuvinte simple-ar fi rămas. Invata-mă cu ce să-ncep si cum să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga ca te-a născut, cu truda ei intreaga, pe tine, bucuria mea de-acum. Ea, poate, niciodata n-o să stie c-a inflorit în flori si-a curs în ape, ca din pământ si sura vesnicie să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape; si, fiindca-o să murim si noi odata, gandeste-te: n-ar fi pacat să moara, cuprinsa-n noi, atata primavara, si dragostea cu inima deodata?... De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, si eu voi scrie toate, fir cu fir, ca dispretuitori de cimitir, să ne iubim de-a pururea pe lume. GARBO.RO

Tu ai plecat, dar eşti aici cu mine, Să-ndeplinim destinului cuvânt... În rostul scris al legilor divine Nu poţi desprinde cerul de pământ. Ne-a fost sortită o singură lumină, Un singur cer, un soare şi-un pământ, Un singur Eden ne va fi grădină Şi viaţă doar un singur legământ. Am fost legaţi de-o singură chemare, Un singur rost şi-un singur adevăr. Cum poate trece timpul în uitare, Când am crescut aceleaşi flori de măr ? Acelaşi gând l-am prefăcut în şoapte, Acelaşi dor iubirea ne-a cuprins, Am străbătut aceeaşi zi şi noapte Şi-aceleaşi timpuri tâmplele ne-au nins. Acelaşi vis l-am rătăcit prin stele, Cu-acelaşi pas am străbătut nevoi, Î n zilele cu nor şi clipe grele Am plâns aceeaşi lacrimă amândoi. FOREVER_IN_LOVE GARBO.RO

Starneste-n mine fulgere iubite Sa ploua cu fiori de cald si frig Starneste uragane nesfarsite Ca ma omoara linistea, ma sting. Si rupe in fasii tacerea toata Si bantuie prin mine ca un vant Sa-mi tulburi sanii azi ca niciodata Sa fulgere iubirea pe pamant. Starneste-n mine tunete, iubite Mi-e dor de-un sentiment torential Trezeste-mi simturile amortite Si scoate-ma in brate din banal. Te voi iubi la randul meu, furtuna Te voi iubi navalnic, uragan Sa ratacim nebuni pe-un colt de Luna Sa tune-n noi cu dor nepamantean. de Zavoianu Vali

Eram ploaia-nfrigurata Ce-ti plangeam la geam odata Dar n-ai inteles ! Eram fata ce se tine Orisiunde dupa tine, Eram lacrima ce-ti cere Doar un pic de mangaiere.... Dar....n-ai inteles! Eram cea care tanjea Dupa dulce vorba ta, Eram dorul ce se tine Ca o boala dupa tine Dar... n-ai inteles !! Eram doar iubita ta Care-n vis te mangaia Eram dor, eram iubire, Eram nebuna dupa tine Dar...n-ai inteles !!! IULIANAVALENTINA

Te-aș descheia la nasturi, să te dezbrac de rouă, Ți-aș despleti haotic șuvițele-ți cu floare! Și uite-așa năvalnic, cu mâinile-amândouă, Te-aș regăsi în patimi, te-aș regăsi în soare! Și ți-aș întinde mâna, c-o floare de cicoare, Căci o cicoare-s ochii ce somnul mi-l alungă, Și-aș tresări cu tine în muguri și în floare, Oricât de lung mi-e dorul și calea cât de lungă! Ți-aș pune peste frunte, sărut de primăvară, Și aș uita puțin...să-ți spun cât mi-e de bine, Sub mângâierea florii, ivita prima oară, Ne-om împleti cu slove, ne-om cununa în rime! Ți-aș descheia la piept cămașa-ți rozalie, Să mă îmbete tainic al ritmului tău glas... M-aș întreba frenetic...din tot ce ți-am dat ție, În astă primăvară...cât o mai fi rămas? Și aș lăsa să cadă trei stropi de rouă rece, Din amorțirea iernii ne scoată negreșit, Te-aș provoca, iubito, la zâmbete cochete, M-aș provoca pe mine...să spun cât te-am iubit! Te-aș descheia la vesta de fluturi și petale, Să mă îmbat de tine, de taine...vegetale!

Mai lasă-mi sufletul, în asfinţit, O clipă-n palmă, să îţi stea Nu-l întreba, de ce e ostenit, Adoarme-l doar, cu sărutarea ta. Puţin, la pieptul tău, apoi, îl strânge Să îţi mai simtă inima cum bate Şi nu îl întreba, de ce se frânge, Doar, îi alina dorul, cu dulci şoapte. Lasă-l să-şi odihnească ochii grei Pe chipul ce mereu l-a aşteptat, Nu-l întreba, de ce-i atâta ploaie-n ei, Nicicând, de-acolo toamna, n-a plecat. C-un zâmbet cald, te rog, îl înveleşte, Aşterne-i pat, din gândurile tale bune Şi nu îl întreba, cât te iubeşte, Mai mult, decât în vorbe..poate spune..

M-aş culca spre zori cu tine, Pe un cîmp de rouă plin, Printre frunzele puţine, Şi-ntr-un vis mereu carmin. Te-aş întinde-n dimineaţă, Pe albi fulgi de păpădie, Când lumina ne dă viaţă Şi sărutul...ne învie. M-aş păstra parfum şi taină, Înflorind în flori de mac, Ce se-ascund pe dup-o haină, Când atâtea clipe tac. Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare, Când mai zboară câte-o gâză, Căutând mereu o floare Şi-un sărut uitat...pe-o buză. M-aş lăsa în nemişcare, Tolănit...pe-o mângâiere Şi pe razele de soare, Risipite în tăcere. Te-aş cuprinde cu petale Şi cu valuri de iubire, Trupul tău îmi este cale, Clipă,timp, nemărginire. H.M.

'Ce dor îmi e de tine uneori! Şi-aş vrea să-mi mângâi clipa Dar eşti departe printre ploi Ce-nstrăinară liniştea cu-aripa. Nu te-ntrista, ci iartă-mă mereu Oricat de mult te doare aşteptarea Căci bucuria ta voi fi doar eu In nopţile mai reci decât uitarea. Să ne iubim fără reproş Intr-o lume clădită din păreri Să fii gândul meu cel mai frumos Să te doresc mai mult ca ieri. Să-mi fii doar tu o primăvară Şi-o speranţă in amintire. ... Absenţa ta o să mă doară Caci visul meu.....e de iubire.''

Sunt valul ce se-apropie de ţărm, Iar tu eşti ţărmul ce m-aşteaptă Şi voi veni, chiar de mă sfărm, Pe trupul tău voi fi o apă Voi fi al tău acum şi-n veci, Căci m-am născut din vânt şi ape Şi-am străbătut oceane reci Ca să te am aproape Ţi-oi da iubirea în zori de zi Din raza de la soare Şi-n raza lunii te-oi iubi Căci te-oglindeşti în mare. Menirea mea-i să te iubesc A ta, să mă iubeşti in veac Căci fără tine, mă gandesc, Aş fi o undă într-un lac. De aceea paşii am să-ţi sărut Ce-i laşi în fire de nisip, tu, fee, Căci pentru tine m-am născut Şi-al tău voi fi in veci, femeie. Dance i.

Tu nici nu stii cat mi-e de dor De mangaierea ta atat de tandra, Gandindu-ma acum ma infior Si-mi amintesc privirea-ti calda Ma trezesc in miez de noapte Napadita de indepartate amintiri Reascultand ale tale simple soapte, Mirosul buchetului de trandafiri Cat de departe sunt acum Neuitatele imbratisari fierbinti ! Saruturile ultimului drum Cand trebuia sa stam cuminti Astept sa ne reintalnim Sa retraim ce-a fost frumos, Unul spre altul sa venim Chiar de ar trebui venit pe jos.

Cum aş putea să te aduc aproape, Barbate care liniştea îmi ceri. Să stau în umbra ochilor de miere, Ca buzele să-mi odihneşti pe pleoape. Să mă răsfeţi c-o dulce sărutare, Şi trupul cand il mangai, eu să tac, De toată a lui virtute să-l dezbraci, Să ma iubesti profund şi cu ardoare. În ochii tăi, senini să mă tot pierd, Să rătăcesc în ei ca-ntr-o cetate. Să ne dorim doar clipe minunate, Când eşti al meu şi pot să te dezmierd. Mă doare gândul astăzi către tine Şi timpul cu-a lui aripi mă apasă, Te-aştept să vii, iubitul meu frumos, Iubirea s-o trăim cum se cuvine. Şi anii ce vor trece, n-or desparte… S-or aduna pe drumurile vieţii. Când noi mereu, ca-n anii tinereţii, Ne vom iubi la fel, până la moarte.

Nu poți a mă iubi decât din suflet, Iar eu din suflet dragoste iți dau Cu tot ce-nseamn-al fericirii plânset Cum numai florile în primăveri îl au. Tu nu știi a visa decât anume, Și-n visul tău, mereu, noi doi suntem, Știe și vântul, se bucură și spune Că în iubire trăim tot ce visăm. Tu nu poți înflori decât cu mine, Iar eu nu pot, decât la pieptul tău, Îmbrățișați pe-o mare de sulfine Așa nicicând n-o să ne fie greu. Eu nu mai pot păși decât prin iarba Ce a fost martora dintâiului sărut, De mâna ta ținându-mă când viața Ne-a dat un semn al altui început. Eu multe nu mai știu demult a spune, Dar am tăcut și te-am ascuns în gând, Ce știu e că ești astăzi lângă mine, Și ne iubim prin șoaptele de vânt. Lili Șipoteanu

Te-aş fi iubit, de n-ai fi fost departe... Şi-aş vrea să am puterea să te-alin, Dar vezi tu, viaţa asta, ne desparte… Şi-n fiecare zace câte-un chin. Ţi-aş fi şoptit în taină dulci cuvinte, Să te înveselesc puţin pe înserat, Dar reci, în mine, plâng morminte.. Iar tu eşti mult prea tare-ngândurat. Te întâlnesc pe-o pagină pustie Şi îmi eşti drag şi te citesc ades. Te-ascunzi în vers şi naşti o melodie, Eu….scriu cuvinte fără înţeles… Si dacă versu-n lumea asta-i o ratare, Atunci, cu drag, în faţa lumii mă înclin. Şi am să rog să sufle-n lumânare, Pe cel ce-n viaţă n-a greşit… puţin. (Elena Liliala)